vineri, 12 februarie 2010

Cu Valy,inainte!


Empatizez.Empatizez cu toata gloata de amorezati romantici incurabili care-mi invadeaza spatiul personal.Empatizez pe dracu.Iar mint.

O sa instaurez o sarbatoare.Propria sarbatoare.Sarbatoarea cuplurilor obosite.Pentru majoritatea famiilor pe care le cunosc.

Se va sarbatori in prima zi cu luna plina a lunii mai.Va fi o zi banala,de rahat chiar,sper cu multa ploaie,o zi in care El va veni obosit acasa,cu tot cu picioarele puturoase din doare,si se va instala in fata televizorului,dupa clasicul model,Al Bundy.Ea,ei bine,Ea ,imbracata in capotul ei roz,a carui valoare nu o poate stabili nici cea mai prestigioasa casa de licitatii,il va intampina plina de afectiune si miros de zarzavat.Imi imaginez discutiile dintre ei la modul:”Uita-te la tine,in ce hal ti s-au lasat sanii!””Inseamna ca suferim de aceeasi problema,caci nici tu nu prea te poti lauda cu jucaria.Si ea s-a lasat!”.”Daca ai dormi si tu cu altceva decat camasa de noapte mostenita de la ma-ta,care a mostenit-o de la ma-sa,poate…””Sigur dragule,voi renunta cu placere,dar o voi face doar atunci cand o sa arunci pijamalele roase intre picioare si aproape transparente in care te instalezi confortabil de cum ajungi acasa si in care iti intampini si musafirii.Iar daca vei renunta si la maioul tau perforat,s-ar putea sa ai o noapte de vis””Catea perversa”sopteste El printre dinti.”Impotentule”,vine fara intarziere replica Ei,in timp ce se indreapta spre bucatarie,pentru ritualul inacririi borsului.

Ma gandesc sa le ofer o sarbatoare acelor barbati care fug repede la mama la tara,in fiecare week-end,inarmati cu mancare cat pentru cantina sociala.”Ce daca mamica are 93 de ani?!Munceste femeie,du-te si crapa lemne,fa mancare si fa-i si curat.Ca doar si eu o ajut pe ma-ta”.Bineinteles,e si pentru femeile emancipate,pentru toate doamnele care-si doresc o cariera,care cumpara zi de zi mancare de la fast food-ul de langa Selgros,ca doar n-o sa renunte la cariera pentru o strachina de mancare.Pentru cucoanele care apeleaza la menajera chiar si pentru spalatul si calcatul lenjeriei intime.

Va avea si rstrictii aceasta sarbatoare a mea:

-nu se va face sex in aceasta zi decat in pozitia misionarului;

-nu se va citi nici o carte;(persoanele care au mai mult de o suta de carti in casa,inafara de cea de bucate si cea de telefoane,au un statut inferior in ierarhia sarbatorii)

-nu se vor adresa sub nici o forma diminutive(motanel,pisicel,puiut si restul regnului animal,vegetal si mineral)

-cadourile se vor darui numai cu reprosurile de rigoare:”Fir-ai a naibii,a trebuit sa renunt la setul cel nou de covorase auto ca sa iti iau parfumul asta.Macar,de ar folosi la ceva.”Sau:In ciuda faptului ca as fi putut sa fac lifting de la brau pana in crestet,ti-am cumparat totusi cravata asta nenorocita.Vezi cum o pastrezi,ca nici la inmormantare nu o sa pupi alta.”

Stiu ca nimeni nu va subscrie demersurilor mele,desi cred ca ar trebui sarbatorita de mai multi oameni decat Craciunul.

Una din regulile lui Murphi spun ca tot ce incepe bine se termina rau,iar ceea ce incepe rau se termina si mai rau.De aceea,nu pot decat sa ma bucur cand stiu ca o sa cresteti si o sa va imultiti.